Kilogramele în plus au în spatele lor o poveste întreagă, rareori spusă fără judecată. Dietele s-au succedat una după alta, fiecare cu promisiunea ei și cu dezamăgirea de după. Vinovăția a rămas, de fiecare dată, ca un fundal constant. Întrebarea care revine seara, în liniște, sună aproape mereu la fel: „de ce nu reușesc să mă țin?”.

Sfatul obișnuit — „mănâncă mai puțin, mișcă-te mai mult” — lasă pe dinafară exact partea care contează. Foamea și sațietatea, pofta care apare din senin, mâncatul de pe fugă, gustările care se adună fără să le simți, mâncatul care vine din stres sau din oboseală, casa în care tentația e mereu la îndemână, mesele în familie, alegerile de la restaurant sau din fața ecranului — fiecare dintre acestea are un tipar propriu. Tiparele acestea explică mult mai mult despre relația cu mâncarea decât o face voința.