CARCINOMUL HEPATOCELULAR
Definiţie
Hepatocarcinomul sau carcinomul hepatocelular este o tumoră malignă primară a ficatului.
Reprezintă în prezent a treia cauză de deces prin cancer din lume.
Cauzele hepatocarcinomului
Carcinomul hepatocelular este o afecţiune multifactorială.
Etiologia cuprinde:
- virusul hepatitic B,
- virusul hepatitic C.
- virusul hepatitic D,
- ciroza hepatică,
- alcoolul,
- alfatoxina B1,
- hemocromatoza,
- medicamentele, drogurile, chimicalele.
Factorii de risc ai hepotocarcinomului
Factorii de risc care predispun la declanşarea proceselor maligne cuprind:
- Sexul masculin şi vârsta peste 60 de ani.
- Expunerea la substanţe chimice toxice din mediu.
- Utilizarea de estrogeni pentru anticoncepţie.
- Hemocromatoza ereditară.
- Istoric familial pozitiv de cancer hepatic.
- Bolile alcoolice hepatice.
- Bolile virale hepatice: hepatita B, C şi D.
Simptomele hepatocarcinomului
Simptomele de debut ale cancerului hepatic sunt vagi şi nespecifice afecţiunilor hepatice. Perioada lungă între creşterea tumorală şi primele semne ale bolii este prima cauză a mortalităţii crescute în rândul pacienţilor. La momentul diagnosticului aceştia prezintă fatigabilitate, febră, durere abdominală şi anorexie. Pot apărea emaciaţi şi cu stare de rău general. Pe măsură ce tumora creşte în volum întinde capsula care acoperă ficatul la exterior determinând durere în hipocondrul drept (zona ficatului). Durerea se poate extinde în spate şi spre umeri.
Unii pacienţi pot dezvolta ascita (prezenţa de lichid) în cavitatea abdominală. Alţii pot prezenta semne de hemoragie în tractul digestiv.
Tumora poate bloca ductele biliare sau hepatice conducând la icter scleral, tegumentar, urină închisă la culoare.
La examenul fizic se găseşte un ficat mare, sensibil.
Orice semn al diseminării tumorale (prezenţa de metastaze): ascita, icter, emaciere, atrage un prognostic nefavorabil.
În cancerul avansat tumora se întinde local la ţesuturile vecine sau prin vasele de sânge la distanţă.
Metastazele la distanţă se regăsesc în plămâni, oase şi ganglionii limfatici regionali.
Cancerul hepatic este o boală “tăcută” deoarece simptomele apar tardiv. Durerea este primul simptom care apare de obicei şi este indicaţia stadiului avansat al bolii/afecţiunii.
Diagnostic
Majoritatea pacienţilor prezintă testele funcţionale hepatice modificate datorită cirozei. Dacă acestea se înrăutăţesc poate fi suspicionat un cancer hepatic în evoluţie.
DEPISTARE
UNDE, CÂND, CUM?
Testul de depistare a hepatitelor (B, C, D) se face prin recoltarea unei probe de sânge venos. Nu este necesar să se recolteze dimineaţa pe nemâncate. Testul se poate face în orice laborator de analize, clinică medicală sau spital care oferă acest serviciu.
În România, analiza de depistare a virusurilor hepatitice nu este nici gratuită, nici compensată.
Sângele recoltat poate fi analizat fie cu ajutorul testelor rapide, fie prin proba Elisa.
ATENŢIE!
- Diagnosticul de hepatită (B, C, D) nu se pune doar pe baza unui rezultat pozitiv la unul din testele menţionate anterior. Este necesară o evaluare completă pentru stabilirea acestuia.
- Un rezultat negativ al testului nu indică faptul că şi partenerul/partenera dumneavoastră are acelaşi rezultat.
Când se face un test de depistare a hepatitelor?
Un astfel de test trebuie făcut de orice persoană (adult sau copil) care a fost expusă la diverse situaţii de risc:
- transfuzii de sânge,
- transplant de ţesuturi sau organe,
- expunere la sânge,
- intervenţii chirurgicale,
- intervenţii sau lucrări stomatologice,
- servicii de cosmetică, manichiură-pedichiură,
- tatuaje, piercinguri,
- acupunctură,
- consum de droguri injectabile,
- hemodializă,
- contacte sexuale neprotejate (partener stabil, dar netestat, prezintă risc),
- contacte sexuale cu partener/parteneră infectată (mai ales cu virus hepatitic B),
- partener infectat cu virus hepatitic cu care s-au folosit în comun diverse obiecte: periuţa de dinţi, trusa de manichiură-pedichiură, aparat de ras),
- mama cu hepatita B sau C în momentul naşterii.
Testarea se poate face la recomandarea medicului sau din proprie iniţiativă.
Testarea este obligatorie:
- pentru orice femeie însărcinată;
- pentru orice donator (de sânge, spermă sau organe),
Când o persoană a contractat virusul, rezultatul testului nu va fi imediat pozitiv.
Un rezultat negativ nu este concludent dacă testul a fost făcut la mai puţin de 3 luni de la o situaţie de risc.
Un rezultat negativ este considerat fiabil doar dacă testul a fost făcut la cel puţin 3 luni de la situaţia de risc şi dacă, între timp, persoană testată nu a avut un alt risc.
