Mai este posibilă schimbarea atitudinii în rândul persoanelor cu HIV care nu doresc să se vaccineze anti-COVID-19?

Coronavirusul ne arată cât de fragili suntem atunci când știința nu are pregătite instrumentele pentru a contracara noi pericole. Cu atât mai fragili sunt cei diagnosticați cu o boală cronică, printre acestea numărându-se și HIV, în ciuda faptului că se dovedește de mulți ani a fi o infecție gestionabilă cu succes pe termen lung. COVID-19 a ridicat nivelul de atenție al pacienților cu HIV în anumite situații, cum ar fi: CD4 mai mic de 50, infecții oportuniste în ultimele 6 luni, boli asociate – astm, BPOC, diabet zaharat, boli de inimă, boli de rinichi ori de ficat, boala Parkinson, scleroză multiplă, obezitate severă sau alte condiții medicale care sporesc riscul de a face o formă gravă a bolii.

Persoanele care trăiesc cu HIV reprezintă un grup cu vulnerabilitate crescută la infecția cu noul coronavirus. Pentru ca intervențiile să își poată atinge obiectivul de creștere a ratei de imunizare, la Baylor România am evaluat atitudinile cu privire la vaccinare – acceptare, ambivalență sau respingere, urmărind să înțelegem care sunt principalele motive din spatele acestora. La studiu au participat voluntar 135 de persoane, dintre care 39% femei, cu toții fiind rezidenți în județul Constanța și beneficiari ai serviciilor Fundației Baylor. Vârsta medie a celor chestionați a fost de 34 de ani.

Ana-Maria Schweitzer, director executiv la Fundația Baylor Marea Neagră a declarat: „Datele obținute de noi pe parcursul studiului arată că atitudinile și ratele de vaccinare ale persoanelor care trăiesc cu HIV din regiunea Constanța sunt similare cu cele din populația generală. Următorii pași ai echipei noastre au luat în considerare adaptarea unei intervenții psihosociale pentru fiecare grup, cel al indecișilor și al celor care resping vaccinarea. Putem, în cadrul intervențiilor clinice, să apelăm la educație, persuasiune și influențare socială pentru a încuraja aceste grupuri să accepte vaccinarea.”

Vaccinarea anti-COVID-19: atitudini și rate de vaccinare la persoanele care trăiesc cu HIV, rezultatele studiului Baylor

Cei mai mulți dintre participanții la studiu (80,8%) au raportat că nu au trecut prin infecția cu noul coronavirus. Cu toate acestea, numai 41,7% au fost vaccinați, 52,5% nu și 5,8% intenționează să o facă.

În cazul pacienților vaccinați, examinarea principalelor motive a arătat că majoritatea (54%) s-au vaccinat din dorința de a preveni infectarea. Pe următoarele poziții se află dorința de a lucra și de a călători (21,6%) și aceea de a nu se mai teme că ar putea infecta și alți membri ai familiei (9,8%).

Motivele comune în rândul pacienților indeciși: teama de a nu face o formă gravă a bolii (42,1%), dorința de a lucra și de a călători (24,6%), frica de a nu-și îmbolnăvi familia (17,5%) exemplul pozitiv al altora care au primit vaccinul și sunt bine, dorința de a munci și de a călători, teama de complicații sau de transmitere a bolii.

Cel mai frecvent motiv pentru refuzul vaccinului este frica de vaccin în sine (54,65%), urmat de convingerea că COVID nu este o boală gravă (21%) și convingerea că persoana chestionată nu se poate infecta (7%), faptul că nu cunosc pe nimeni care să fi fost bolnav (7%), urmați de cei care așteaptă sfatul medicului de a aștepta și de a nu se vaccina (6%).

Studiul a mai arătat că 31% din întregul eșantion afirmă că doresc să afle mai multe despre vaccin – aspectul pozitiv fiind acela că 40% dintre aceștia sunt din grupele celor indeciși sau a celor care resping vaccinarea. Prin urmare, comunicarea pe tema vaccinării rămâne posibilă, inclusiv cu cei care declară că nu doresc să se vaccineze.

Evaluarea așteptărilor de a primi îngrijiri de la profesioniști din domeniul sănătății vaccinați a arătat că: 39,6% dintre participanții la studiu sunt de acord, 50% declară că nu sunt interesați de statusul vaccinal al personalului medical care le oferă îngrijiri medicale, și 10,4% cred că nimeni nu ar trebui să primească un vaccin.

Nu au fost identificate diferențe semnificative în ratele de vaccinare atunci când am comparat grupurile în funcție de sex sau de starea anterioară de COVID-19.

În urma studiului, echipa noastră a dezvoltat intervenții psiho-sociale și a lucrat cu pacienții pentru a înclina balanța în favoarea vaccinării. Contactându-i pe pacienți, am observat că unii dintre aceștia așteptau să afle direct de la medicul specialist că vaccinul este recomandat pentru ei, discuția cu medicul infecționist fiind exact motivația de care aveau nevoie. Pentru aceste situații, aveam deja o serie de mesaje video pregătite în colaborare cu medicii infecționiști din Constanța pe care le-am putut trimite pacienților. Interacțiunile cu beneficiarii noștri au arătat o mare nevoie de informații corecte și de validare din partea medicilor infecționiști a vaccinării. Abordarea directă a subiectului vaccinării de către psihologii și asistenții sociali de la Baylor i-a ajutat pe mulți dintre pacienți să își facă un plan de acțiune, pentru a discuta cu medicul sau chiar pentru a merge la vaccinare.” – a declarat Ștefania Mihale, director dezvoltare programe medicale la Fundația Baylor Marea Neagră.

Share

Articole similare