Boala hepatică alcoolică este cea mai mare povară și cea mai mare prioritate în nordul Europei, hepatita virală este cea mai mare prioritate în est și sud
HepaHealth este cel mai recent raport realizat de Asociaţia Europeană pentru Studiul Ficatului (European Association for the Study of the Liver – EASL).
„Această nouă ediţie a raportului, cea din 2017, ne arată cât de mare este povara bolii hepatice în Europa şi în alte cinci state dintre care două din regiunea Asiei Centrale: Islanda, Kazakhstan, Norvegia, Rusia, Elveția și Uzbekistan. Raportul HepaHealth care analizează situaţia în 35 de state, este unul foarte îngrijorător pentru ţara noastră. Hepatita este o boală tăcută. Evoluează de cele mai multe ori fără simptome şi este diagnosticată de multe ori doar atunci când ficatul a suferit daune ireversibile. Costurile personale ale complicaţiilor acesteia sunt enorme, fiind vorba despre ani de viaţă activă şi de ani de viaţă pierduţi de persoanele bolnave.” a declarat Violeta Cîndea, medic specialist de medicină generală cu competenţe în planificarea familială la Fundaţia Baylor Marea Neagră.
Realizatorii raportului au urmărit să prezinte încărcătura epidemiologică a bolii hepatice în regiunea europeană extinsă, să prezinte informații despre principalii factori de risc pentru boala hepatică şi să facă o trecere în revistă a recenziilor disponibile referitoare la intervențiile de sănătate publică. Primul raport HepaHealth al EASL a fost publicat în 2013 şi lucrurile nu s-au îmbunătăţit de atunci: în majoritatea ţărilor supravegheate prevalența stagnează sau este în creștere. Raportul semnalează o creştere a mortalităţii prin cancer hepatic, puţine fiind statele în care, între 1980 şi 2016, ratele s-au stabilizat sau au scăzut.
Cauzele identificate de raportul HepaHealth
Profesorul Tom Hemming Karlsen, secretar general al EASL spune în preambulul raportului că: „…regiunea europeană este cel mai mare consumator de băuturi alcoolice din lume și eforturile de reducere a consumului de alcool s-au împotmolit în multe țări. De asemenea, ratele de obezitate au crescut aproape în fiecare țară supravegheată din 2013, iar ratele steatohepatitei non-alcoolice (NAFLD, non-alcoholic fatty liver disease) au crescut în consecință. În sudul și estul Europei hepatitele virale reprezintă prima cauză de mortalitate prin boală hepatică.
Boala hepatică omoară devreme: două treimi din toți anii de viață potențiali pierduți din cauza bolii hepatice au fost ani lucrători (working years of life). Aceasta contrastează cu alte afecțiuni, cum este AVC, la care decesele survin după vârsta de 65 ani.
Există o diviziune geografică și de venit: mortalitatea prin boală hepatică a scăzut de-a lungul Europei Vestice și Centrale din 1970 până în prezent. Marea parte a țărilor cu rate stabile sau crescute de boală hepatică se află în părțile mai sărace ale UE și în regiunile fostei Uniuni Sovietice. Doar Marea Britanie și Finlanda merg împotriva tendinței Europei de Vest și de Nord, amândouă înregistrând creșteri abrupte ale mortalității prin boală hepatică începând cu 1970.”
Mărsuri propuse
Tom Hemming Karlsen: „Vaccinările împotriva VHB și screeningul produselor de sânge pe tot cuprinsul Europei începând cu anii ’90 au contribuit la scăderea drastică a numărului de infecții cu VHB. Este însă nevoie de politici mai bune de reducere a riscului și de strategii de eliminare la nivel micro care să fie implementate în toată Europa, dacă dorim să avem un impact asupra ratelor de infecție cu HBV. Noua generație de DAA (direct acting antivirals) va elimina în mare măsură cazurile de HCV dacă guvernele vor asigura accesul la tratament tuturor pacienților care au nevoie de el.
Este evident că prevenția este cheia reducerii altor boli hepatice, în mod particular al celor legate de consumul de alcool și de obezitate, pentru care nu avem tratamente sau eficiența acestora este scăzută. Țările europene trebuie să facă mai mult pentru promovarea reducerii consumului de alcool și pentru reducerea nivelelor de obezitate. Uniunea Europeană și statele ei membre obișnuiau să fie leader în politicile progresiste de sănătate. Este momentul să își reia locul și să salveze o altă generație de boala hepatică.”
În România se înregistrează cele mai mari valori
Prevalența standardizată pe vârstă a cirozei hepatice și a altor boli cronice hepatice a înregistrat valorile cele mai mari în România, urmată îndeaproape de Austria, cu o valoare mai mare de 1100 de cazuri la 100 000 de locuitori (figura 4).
Figura 4 – Prevalența standardizată pe vârstă a cirozei hepatice și altor boli cronice hepatice în 2016
Contribuţiile relative ale factorilor de risc în cele 35 de state ale regiunii europene
Împărțirea în 4 categorii etiologice – consum de alcool, hepatită HBV, hepatită HCV și alte cauze – este prezentată in figura 5. Majoritatea cazurilor de CH și alte boli cronice hepatice poate fi explicată prin consumul de alcool și infecțiile cu VHB și VHC. Totuși, comparând contribuțiile relative ale acestor factori de risc, există diferențe între țări. De exemplu, în cele mai multe țări din Europa de Vest, alcoolul este cel mai important factor, vezi Irlanda, Germania și Portugalia. În aceste țări, hepatitele virale B și C împreună contribuie mai puțin și o proporție mai mică se datorează altor cauze.
În țările Europei Centrale are loc o inversare a acestor proporții, hepatitele virale și alcoolul contribuind în proporții aproximativ egale la încărcătura bolilor hepatice, vezi Croația și Slovenia. Hepatitele virale reprezintă determinantul principal al acestor boli pentru ambele sexe și la toate vârstele pe măsură ce înaintăm mai departe înspre est. În majoritatea acestor țări, hepatita C este cauza unui număr mai mare de boli hepatice, comparativ cu hepatita B, cu excepția situației din Kazakhstan și Uzbekistan, unde proporția se inversează, hepatita B trecând pe primul loc. Conform graficului 5, în România, alcoolul și alte cauze ocupă primele două locuri, urmate de hepatita C și de hepatita B.
Figura 5. Prevalența standardizată pe vârstă a cirozei hepatice și altor boli hepatice după etiologie în 2016
Ratele mortalităţii, România din nou pe primul loc
Ratele mortalității prin boli hepatice, standardizate pe vârstă, urmează același tipar ca prevalența, pentru ultimul an cu date disponibile la nivelul fiecărei țări. Ratele cele mai înalte de mortalitate au fost înregistrate în România, de 36 per 100 000 (2015), urmată de Lituania și Ungaria, cu valori de peste 20 decese per 100 000 și, la extremă, ratele cele mai mici, de sub 10 decese la 100 000 au fost înregistrate în Islanda, Norvegia și Olanda (figura 8).
Figura 8. Mortalitatea standardizată pe vârstă pentru toate bolile hepatice – cel mai recent an
Impact: două treimi dintre decese, sub vârsta de 65 de ani
Traducând impactul mortalității în ani de viață pierduți prin bolile hepatice, reiese că o proporție mare este reprezentată de anii de viaţă activă. Acest lucru indică faptul că în medie două treimi din decese se produc la persoane cu vârste sub 65 de ani. Acest model s-a regăsit constant în toate țările analizate (figura 9).
Figura 9. Anii de viață potențial pierduți (viaţa activă vs după vârsta pensionării) pentru toate bolile hepatice, ambele sexe, standardizați pe vârstă, în cel mai recent an
Mortalitatea prin bolile hepatice – este necesară codificarea standardizată
La analiza mortalității prin toate bolile hepatice pe categorii de afecțiuni, reies câteva tipare, vezi figura 11:
România, cu rata mortalității totale cea mai mare, are, de asemenea, cel mai mare procent de cazuri alocate unor coduri pentru care etiologia sau tipul de boală este “necunoscut”. Acest lucru face dificilă compararea țărilor, dar lucrurile pot fi schimbate dacă se găsesc soluții pentru o codificare standardizată.
La baza acestui articol au stat informaţiile cuprinse în „Risk Factors and the Burden of Liver Disease in Europe and Selected Central Asian Countries”. Baza completă de date poate fi descărcată de pe website-ul EASL. Un rezumat al datelor este prezentat în Raportul HEPAHEALTH, www.easl.eu.
